Istoria mai putin cunoscuta a hartiei fotografice

De cate ori printam o fotografie nu ne gandim prea mult si la mediul pe care ajungem sa vedem imaginea care apare pe ecranul aparatului foto sau pe monitorul calculatorului nostru. Hartia fotografica are o istorie indelungata, interesanta, care merita cunoscuta si inteleasa pentru a aprecia si mai mult orice fel de fotografie printata care arata bine si ne permite sa ne pastram in forma fizica amintirile cele mai pretioase din viata.

Inca din vremurile antice doua tehnici au fost utilizate pentru a realiza un material pe care se punea desena si scrie. In Egipt aveam papirus, in Europa si Asia Minor erau pergamentele, din piei de animale domestice, fiind foarte bune pentru transmiterea mesajelor text.

Insa in China anului 105 d.Hr. a aparut si hartia asa cum o stim astazi, obtinuta din fibre textile si scoarta. Dupa ce a fost pierduta o batalie cu arabii, chinezii au trebuit sa dezvaluie secretul din spatele fabricarii hartiei atat de pretioase in acele vremuri. Tehnica a ajuns si la urechile italienilor prin 1250, inainte sa fie folosita si in Franta secolului 13.

Gutenber vine si el cu inventarea presei de tipar si tiparirii, in 1445, si astfel procesul care avea sa aduca in atentia publicului si hartia fotografica s-a accelerat. Totusi hartia inca era scumpa si reprezenta un produs de lux. De abia in 1799 Louis-Nicolas Robert inventeaza prima masinarie care putea produce hartie mult mai simplu si cu niste costuri foarte mici.

Industrializarea Europei a fost punctul de cotitura in istoria moderna a hartiei, ea s-a produs in masa si a devenit un produs pe care il foloseam zi de zi, babal, accesibil.

Si povestea hartiei s-ar fi putut termina acolo. In 1825 a fost inventata fotografia de un anume Nicéphore Nièpce. Dintr-odata perspectivele erau altele. Toate fotografiile aveau nevoie de un mediu pentru a fi printate si expuse, admirate. In 1847, Louis Blanquart-Evrard dezvolta hartia din albumen, folosita doar pentru printari in domeniul fotografiei. Albumenul e un elemen care se afla in albusurile de ou, foarte eficient pentru a putea „lipi”, fixa chimicalele de hartia fotografica si a avea fotografia finala. In timp aceasta substanta devenea galbuie, de aceea avem fotografiile vechi cu un ton sepia pronuntat.

In 1865, compania Canson a solicitat un patent pentru imbunatatirea procesului ce utiliza albumen. Clorura de aur sau de platina nu se mai folosea deloc cu noul proces imbunatatit.

Efectul luminii asupra unei hartii speciale pentru fotografii a fost descoperit de Thomas Wedgwood in 1802. De atunci s-a tot folosit hartia fotografica, William Fox Talbot contribuind si el la dezvoltarea proceselor de „printare” a fotografiei pe hartie.

Inventarea Velox de catre Leo Baekeland a fost un moment foarte important in istoria hartiei fotografice. A fost de altfel prima hartie fotografica comerciala ce se putea dezvolta sub influenta luminii artificiale. Inventia lui Baekeland a fost vandauta lui George Eastman pentru 1 milion de dolari, si asa hartia fotografica a ajuns in si mai multe parti ale lumii si s-a putut dezvolta in voie.

Primele versiuni de hartie fotografica aveau multe limitari, timpi de expunere prea mari, calitatea imaginii extrem de slabe, conservarea printurilor obtinute aproape imposibila. Unele dintre acestea au fost depasite dupa ce s-a renuntat la albumen si s-a trecut la gelatina, asta prin secolele 19-20. Sensibilitatea la lumina era mai buna cu hartia fotografica pe baza de gelatina, calitatea imaginii si stabilitatea erau superioare, acuratetea culorilor nu se compara cu nimic ce fusese inainte, saturatia era buna, gama de tonuri posibile era foarte mare.

Odata cu industrializarea s-au automatizat procesele de productie a hartiei fotografice, nu mai erau atatea erori, reproducerea imaginilor in fotografii era mai precisa si mult mai eficienta, detaliile erau mai multe. Deja cererea de hartie fotografica era mare, fabricantii trebuiau sa faca fata cererii din piata fara sa renunte la calitate, s-au inventat si tehnici unice de productie si formule pentru individualizarea produselor scoase pe piata.

Si a urmat ceva mai tarziu si revolutia digitala, punct din care hartia fotografica si producatorii ei au trecut prin momente grele. Cererea de hartie fotografica a scazut, aparatele digitale si fotografia digitala nu mai aveau nevoie de un mediu atat de basic precum hartia fotografica. Marii producatori au facut tot ce au putut ca sa imbunatateasca calitatea hartiei fotografice si metodele de realizare pentru aceasta in asa fel incat sa convinga clientii sa o cumpere in continuare.

Salvarea pentru hartia fotografica moderna a venit de la artistii si fotografii care aveau nevoie de ea pentru reproducere cu acuratete mare a culorilor vibrante din natura, realitate, a nuantelor, a detaliilor, ceva ce un soft de editare digitala a fotografiei nu prea putea sa ofere.

Noile tipuri de hartii fotografice din prezent sunt si eco-friendly, sunt calitative, materialele folosite sunt alese cu grija, calitatea lor e foarte buna si mediul e protejat.

A aparut si hartia foto specializata, gandita si personalizata doar pentru anumite aplicatii. Arta digitala, fotografia artistica au determinat producatorii sa experimenteze cu noi texturi, finisaje, tipuri de substante pentru a ajunge sa faca posibila existenta unor anumite stiluri artistice. Personalizarea si adaptarea la realitatea din prezent este cheia unei rezistente eroice pentru batrana hartie fotografica…