Elliott Erwitt, un pionier al fotografiei documentare si sarcasmului si umorului exprimat prin fotografie

Fotografia documentara si cea publicitara sunt doua tipuri de fotografie pentru care trebuie sa ai „chemare” ca sa le poti duce la rang de arta. Elliott Erwitt, un fotograf francez de origine, care a trait in America, a readus in atentie fotografia in alb si negru sincera, in care apareau situatii absurde sau ironice din viata de zi cu zi, cu portrete si eseuri fotografice demne de invidiat chiar si in ziua de astazi.

„Totul este despre reactia la ceea ce vezi, fara idei preconcepute. Poti gasi fotografii, imagini oriunde. E mai degraba o chestiune despre a remarca, observa lucruri si a le organiza. Trebuie sa iti pese de ceea ce e in jurul tau si sa te preocupe umanitatea si comedia umana”. Asa descria Erwitt raportul sau cu fotografia profesionista. Dar de unde a pornit aceasta pasiune pentru fotografie si cum s-a dezvoltat?

Elliot Erwitt se nastea in Franta, in Paris, pe 26 iulie 1928. Mama, Eugenia, era evreica, tatal, Boris, era din Rusia, ambii imigranti ajungi in Italia. 11 ani mai tarziu, la varsta de 10 ani, Elliot paraseste Italia si se muta impreuna cu familia in SUA. In Los Angeles California Elliot isi da seama ca e pasionat de fotografie si lucreaza intr-o camera intunecata comercial pana sa inceapa cursurile serioase.

In 1941, dupa ce parintii au divortat, se muta cu tatal in Los Angeles. La 16 ani, cand tatal se muta iarasi in New Orleans, Elliot ramane singur si pe cont propriu. Ca sa castige bani si sa se poata descurca, tanarul Erwitt se angajeaza ca fotograf la nunti.

Studiaza fotografia si realizarea de filme la Los Angeles City College si New School for Social Research. Din 1951 pana in 1953 a fost inrolat in armata.

Cat timp armata SUA a stationat in Franta si Germania a fost asistent de fotograf, in anii 1950. Se muta in New York in 1948, unde ii cunoaste pe Edward Steichen, Robert Capa si Roy Stryker, fotografi importanti in istoria fotografiei. Stryker era fostul director al departamentului de fotografie din cadrul Administratiei Securitatii Agricole si l-a angajat pe Erwitt sa lucreze la un proiect fotografic dedicat Standard Oil Company.

Dupa aceasta experienta incepe o cariera de freelancer, fotograf profesionist care se ocupa de diverse proiecte, realizand diverse fotografii pentru Collier’s, Look, Life si Holiday. In 1953 e invitat de catre Robert Capa sa devina membru al celebrei Magnum Photos, al carui fondator era chiar Capa. Devine presedinte al Magnum Photos in 1966.

Dupa ce il cunoaste pe Stryker va face diferite fotografii pentru documentare despre Pittsburgh, rezultatul fiind primul eseu fotografic al sau, Pittsburgh, Pennsylvania, 1950.

Prin Magnum ajunge sa documenteze productia de film pentru On the Waterfront (1955) si The Seven Year Itch (1954), avand fotografii iconice cu Marlon Brando sau Marilyn Monroe. Alte fotografii celebre sunt cele cu Jacqueline Kennedy, Fidel Castro, Che Guevara, Jack Kerouac, plus multi altii.

In cariera sa documenteaza evenimente socio-politice, de exemplu vizita lui Richard Nixon in Uniunea Sovietica in 1959, inmormantarea lui J.F. Kennedy in 1963, inaugurarea mandatului lui Barack Obama, in 2009.

Lui Erwitt i-au placut foarte mult… cainii, asa ca i-a fotografiat ori de cate ori a avut ocazia. Cinci carti de fotografii au ca subiect cainii, Son of Bitch (1974), To the Dogs (1992), Dog Dogs (1998), Woof (2005), Elliott Erwitt’s Dogs (2008).

In anii 1950, Erwitt a calatorit la Moscova de doua ori, a documentat prima data a 40-a aniversare a Revolutiei din Octombrie, 1957, iar a doua oara a fotografiat presedintele SUA, Nixon, si premierul Uniunii Sovietice Nikita Khrushchev, fotografia sa devenind celebra dupa ce a primit numele Kitchen Debate, 1959.

Intre anii 1972 si 2018 publica 26 de carti cu fotografii.

A avut chiar si un alter ego, André S. Solidor, pretentios si pretios, un artist contemporan dintr-o colonie franceza din Caraibe. De ce a fost nevoie de un alter ego? Pentru a satiriza excesul ciudat al fotografiei contemporane din vremea sa. Fotografiile sale au fost publicate intr-o carte, The Art of André S. Solidor (2009), si au fost expuse la Londra, in 2011, la Galeria Paul Smith.

Primeste in 2002 Medalia Centenarului Societatii Regale de Fotografie si Bursa de onoare a Royal Photographic Society in 1994 si premiul pentru fotografie al International Center Infinity Award in 2011.

Din anii 1970, Elliot Erwitt s-a dedicat filmului. A realizat filme, reclame tv, filme documentare printre care se numara si: Arthur Penn: the Director (1970), Beauty Knows No Pain (1971), Red, White and Bluegrass (1973), Afghanistan (1977). El a fost si operator camera pentru filmul Gimme Shelter (1970), fotograf pentru Bob Dylan: No Direction Home (2005), si a oferit fotografii si servicii profesionale pentru Get Yer Ya Ya’s Out (2009).

In 2011 au fost proiectate o parte din filmele sale la festivalul DocNYC.

In octombrie 2020, Erwitt incheie un parteneriat cu Phil Ropy si a realizat un proiect fotografic materializat in carduri care atrageau atentia asupra Proiectului HOPE si raspunsul la COVID-19.

In viata personala, Erwitt a fost casatorit cu scriitoarea si cineastul german Pia Frankenberg, casnicia lor durand cativa ani buni. A avut si o fiica dintr-o prima casatorie. Decesul sau a survenit acasa, in New York, in noiembrie 2023, pe 29 noiembrie mai precis, in timpul somnului. Avea 95 de ani si o cariera in spate pe care si-ar dori-o multi fotografi profesionisti din prezent…

Fotografia lui Erwitt se bazeaza pe sensibilitatea grafic care organizeaza instinciv elementele formale ale compozitiei fotografice pentru a ajunge la un comentariu personalizat legat de subiectul, scena abordat/a. Sensibilitatea aceasta se intrevede peste tot, in documentele fotojurnalistice, in reclame, fotografii personale, impactul asupra fotografiei contemporane fiind unul important.

Fiecare fotografie din colectia sa vasta a reusit sa suprinda viata intr-un mod ironic, dar realist, comicul reiesind din fiecare cadru, la fel si absurdul intr-un mod suprinzator si uimitor de inteligent reliefat.

El sustinea, de asemenea, ca fotograful si nu editorul, publisherul detine drepturile de copyright, ideile sale afectand intreaga industrie a fotografiei pentru reviste, publicatii printate…