Istoria fotografiei de portret

De la pictura la selfie, portretul a reusit sa capteze atentia artistilor si fotografilor deopotriva. Fotografiile de portret au fost si sunt foarte populare, permit fotografilor profesionisti sau amatori sa isi puna in valoare creativitatea si cunostintele legate de tehnicile fotografice, oferind un „teren” de testare suficient de fertil pentru proiecte cu rezultate excelente. Necunoscuta de multi, studiata de cei pasionati, istoria fotografiei de potret este mai complexa decat iti inchipui si se impleteste armonios cu istoria fotografiei.

Fotografia de portret implica procesul prin care se realizeaza o fotografie a unui subiect pentru a surprinde personalitatea sa. Elementul de consimtamant diferentiaza fotografia de portret de alte tipuri de fotografie in care apar subiecti intr-un cadru. E foarte complicat sa obtii astazi o fotografie de portret perfecta, dar era si mai complicat in trecut-undeva prin secolul 18 ca sa ai o fotografie de portret trebuia sa te chinui si sa ai rabdare imensa pana aveai si rezultatul dorit.

Daca astazi asociem portretul in fotografie mai degraba cu un selfie si credem ca este un concept de data recenta, trebuie sa stim ca primele fotografii de portret au aparut pe la 1839. La inceput aveam portrete in pictura, de regula urmareau sa arate puterea, statutul social, apartenenta la aristocratie, doar cei bogati le puteau cere. Dupa ce fotografia a devenit populara in anii 1800, odata cu lansarea primelor aparate foto Kodak, fotografia de portret a devenit disponibila si maselor.

Autoportretele si portretele au inlocuit rapid picturile si au devenit foarte populare in toate zonele unde fotografia era deja parte din realitatea de zi cu zi.

Fotografiile de portret erau la inceputuri doar clinice si pentru documentare. Dar pictorialistii au vrut sa schimbe complet perspectiva de la reprezentare de obiectiva a subiectilor la o forma de expresie creativa care scoate in evidenta frumusetea subiectilor, compozitia, atmosfera, tonalitatea. Pe de alta parte, naturalistii, de exemplu Peter Henry Emerson, militau pentru fotografii de portret si fotografii generale directe, simple, subiectii trebuiau sa apara in mediul lor, fara costume si fundaluri fake.

Robert Cornelius a fost cel care a realizat primul portret fotografic, s-a fotografiat singur. Asta se intampla in 1839. S-a folosit de o camera obscura pentru a realiza fotografia in magazinul familiei, in Philadelphia. De abia in 1841 a aparut si un proces mai complicat inventat de Louis Daguerre, dagherotipul. Valorea comerciala a fotografiei de portret nu exista, fotografiile erau facute doar pentru expunerea in diverse prezentari.

Dagherotipul a fost primul proces fotografic comercial de succes si a fost prima fotografie permanenta, fiind disponibil din 1839. De aici si pana la deschiderea primului studio fotografic unde se realizau portrete a fost doar un pas. In 1842 s-a deschis o astfel de locatie in Boston, Massachusetts. De acolo fotografia de portret avea sa se extinda in America si Europa.

Impreuna cu dagherotipul a fost folosit si calotipul, negative pe hartie, pentru a realiza fotografii in studio sau acasa. O astfel de practica a continuat pana prin 1850, cand ambrotipul a devenit o alternativa la negativele anterioare.

Fotografiile vintage obtinute pe baza procesului de colodionare a plăcilor umede, introduse pe piata de George Eastman, redenumite Kodak No. 2 Brownie Camera au venit dupa 1888, cand am avut camera foto Kodak. Calitatile noilor camere foto le-au facut sa fie perfecte pentru fotografia de portret.

Introduse in 1871, placile uscate din sticla cu un strat subtire de substante chimice speciale reduceau mult timpii de expunere, asa ca fotografia de portret era deja realizata mult mai usor. Fotografii specializati pe portrete aveau doar avantaje acum: timp mai mult pentru stabilirea posturii si modului in care sta subiectul, mai multa flexibilitate pentru obtinerea unei compozitii fotografice perfecte si riscuri reduse asumate legate de substantele chimice, cheltuieli mai putine cu echipamentele foto. Fotografiile de portret se realizau deja afara, nu mai depindeai de studiourile foto.

In timpul razboiului, fotojurnalistii au reinventat fotografia de portret. Fotografia de portret era atunci destinata soldatilor, ei erau subiectii principali. Primele fotografii pe timp de razboi au fost facute in 1854, in Razboiul din Crimeea. Fotografii profesionisti calatoreau alaturi de armata si surprindeau tot ce se intampla pe campul de lupta, obtinand bani frumosi din aceasta activitate. Cei mai cunoscuti fotografi care au avut curajul sa mearga in razboaie au fost Roger Fenton, Matthew Brady, Alexander Gardner, Timothy O’Sullivan, Henry Peach Robinson, Alvin Langdon Coburn, ca sa oferim doar cateva nume.

Pe parcursul crizei economice incepute in 1929, fotografia de portret viza familiile si indivizii care sufereau de pe urma dezastrului economic.

In secolul 20, promovarea fotografiei color si introducerea filmului de 35mm au revolutionat fotografia de portret. Fotografi precum Richard Avedon, Irving Penn au abordat un stil documentar mai realist in fotografie, reusind sa surprinda esenta subiectilor fotografiati in medii naturale. Spre final de secol 20 a aparut si fotografia digitala, fotografia de portret a devenit mai creativa si mai usor de modificat, de imbunatatit.

Astazi, fotografia de portret este peste tot, celebritatile sunt cele care beneficiaza cel mai mult de pe urma sa. Pionierul fotografiei de portret cu personalitati celebre este, desigur, Annie Leibovitz, cu ale sale fotografii in alb-negru care au impresionat o lume-ntreaga.

Fotografia de portret s-a dezvoltat si a fost imbunatatita cu ajutorul telefoanelor smart si dispozitivelor, softurilor de procesare in timp real. Selfie este un tip de autoportret foarte popular in ultima decada. Din 2011, deja toata lumea vorbeste despre si foloseste selfie aproape zi de zi.

Tehnicile inovatoare, precum fotografia HDR, expunerea prelungita, abordari experimentale si folosirea AI pentru procesare si pentru realizarea fotografiilor de portret perfecte, fuziunea dintre fotografia de portret si alte arte, toate au adus fotografia de portret la un nivel nemaintalnit pana acum.

Fotografia de portret are potential artistic si o putere uimitoare de a surprinde esenta indivizilor in era moderna, pastrandu-si rolul esential in documentarea istoriei, in prezentarea diverselor culturi si in ilustrarea unor povesti de viata interesante.