Istoria stabilizatorului extern pentru camere foto-video
Indiferent ce vrei sa filmezi cu un telefon modern sau cu o camera foto-video vei observa ca apar si miscari involuntare, unghiuri complicate de obtinut si filmarile nu sunt deloc asa cum ti le-ai dorit. Problema se rezolva rapid daca investesti intr-un stabilizator extern sau „gimbal”. Dar ce este acest stabilizator, cum functioneaza si cine l-a inventat, cat de lunga sau de scurta e istoria sa?
Stabilizatorul pentru camera foto-video sau „gimbal” cum mai e cunoscut in limba engleza, este un accesoriu foarte util, care se foloseste de motorase si de senzori complecsi pentru a stabiliza camera si a oferi filmari fara niciun fel de vibratii, miscari involuntare. Cele mai populare stabilizatoare au doua sau trei axe, cu cat mai multe axe, cu atat mai multa miscare in toate directiile posibile. Cu un astfel de accesoriu poti sa misti camera foto-video in stanga si in dreapta, in sus si in jos, in fata si in spate.
La filmarile pe verticala, cand avem si miscare, vor fi preferate stabilizatoarele cu doua axe, dar daca vrei tranzitii mai „smooth” atunci te indrepti spre stabilizatoarele cu trei axe. Asa controlezi unghiul si directia filmarilor cu ajutorul unui joystick de obicei. Algoritmii avansati elimina orice fel de miscare in timpul filmarilor si asigura scene filmate perfect. Toate stabilizatoarele pentru camere au accelerometre si un giroscop incorporat.
Astazi, stabilizatoarele se pot folosi la camere foto-video DSLR, la cele mirrorless, dar si la telefoanele smart de ultima generatie mai nou. Stabilizatoarele avansate detecteaza ce se intampla in jurul camerei, miscarile nedorite, ajusteaza filmarea in timp real pentru a iesi totul impecabil.
Valoarea pietei globale de stabilizatoare a depasit 604 milioane de dolari in 2020, iar pana in 2030 va ajunge si depasi 2.1 miliarde de dolari. Creste si cererea pentru senzori inteligenti, de dispozitive pentru operatiuni speciale, contraofensive, recunoastere.
Stabilizatorul e de altfel un dispozitiv si un accesoriu care a revolutionat fotografia si cinematografia. Desi pare sa fie o inventie moderna, stabilizatorul asa cum il stim noi astazi are o istorie extrem de lung. In antichitate, grecii au fost cei care pare ca au folosit instrumente asemanatoare stabilizatoarelor de astazi. S-au gasit dovezi documentate din secolul 3 i.Hr. Si nu, nu aveau camere foto grecii, foloseau un astfel de dispozitiv rudimentar ca sa roteaza arzatorul de tamaie, indiferent de ce se intampla in jur sau pe ce vase se afla.
China antica a fost locul in care a aparut si stabilizatorul „modern”, in dinastia Han aveam si primele folosiri, unde intre 202-220 d.Hr. Inventatorul chinez si inginerul Ding Huan ar fi creat primul sistem tip stabilizator. Si stabilizatorul lui a fost folosit tot pentru arzatorul de tamaie, baza se misca, dar pozitia arzatorului ramanea aceeasi. Stabilitatea si echilibrul au fost cele mai importante pentru stabilizatoarele vechi. Mai tarziu stabilizatorul avea sa fie folosit in navigatie, fotografie, in domeniul aerospatial-giroscopul sau busolele ofereau informatii cu o acuratete mai mare daca exista si acest stabilizator. La bratele macaralelor sau la elicopterele moderne, stabilizatorul continua sa isi faca treaba si astepta doar asocierea cu o camera. Alte aplicatii ale stabilizatoarelor moderne ar fi in filmarile din timpul sporturilor, pe submarine si nave de razboi
Inainte de stabilizatorul modern a fost Aeroscope, o camera de mana ce permitea operatorului sa filmeze pana la 10 minute fara sa actioneze manivela clasica. In 1975, aveam Steadicam-ul si asa scapam de trepied carat tot timpul dupa noi. Solutia se bazeaza pe mecanica, pe inertie, exista baterii si monitor atasat foarte simplu de utilizat. Un Steadicam te ajuta cand filmezi din mers ceva, elimina miscarile nedorite si nevoia de a te pozitiona in asa fel incat sa ai filmarea perfecta. Stabilizatoarele sunt mai ieftine, mai puternice, se folosesc mai usor, insa nu iti ofera stabilitatea si simplitatea operarii precum un Steadicam. Operatorul sustine Steadicam-ul cu bratele sale, deci filmarile pot fi mai lungi si se pot face la rand.
De abia in 2013, Movi a creat un stabilizator care functiona si cu o camera foto-video moderna. De ce a durat asa de mult asocierea cu o camera? Pentru ca in trecut camerele erau prea mari si prea voluminoase si astfel de dispozitive nu ar fi avut cum sa functioneze deloc. Popularitatea camerelor DSLR a fost oportunitatea perfecta pentru a avea si stabilizatoare externe pentru aparatele foto. Cele din prezent functioneaza simplu: se masoara pozitia camerei de sute de ori pe secunda si se corecteaza miscarea in plus, care nu e necesara.
In prezent, in afara de camere si telefoane mobile, mai avem stabilizatoare sofisticate si pe drone, pentru a permite o supraveghere, un filaj sau o fotografiere aeriana aproape de perfectiune. Viitorul e insa al stabilizatoarelor clasice combinate cu un Steadicam, cu astfel de dispozitive avansate se pot face filmari pe care in trecut nu aveai cum sa le obtii. In aplicatii stiintifice, de mapare aeriana sau in timpul filmarilor, stabilizatoarele raman in continuare accesorii extrem de utile si cu o evolutie rapida mai ales in ultimii ani, odata cu dezvoltarea accelerata a industriei si cu o cerere tot mai mare pe o piata extrem de competitiva.
