Fotografierea miscarii si miscarea in fotografie. O scurta istorie a fotografiei si a imaginilor „in miscare”

Inca de la primele fotografii alb-negru care infatisau subiecti sau peisaje fotografii au incercat sa surprinda cum au putut mai bine si miscarea in fiecare instantaneu. Surprinderea miscarii era dificila, a avea fotografii care puteau reda cu fidelitate miscarea era si mai dificil. Insa cu ambitie si multe incercari s-a reusit si fotografierea miscarii cu dispozitive care par rudimentare daca le privim pe cele actuale…

Cu toate astea, cu cativa ani inaintea de aparitia placilor uscate pentru obtinerea fotografiilor, lumea intreaga era fascinata de fotografiile unor cai in miscare realizate de catre Eadweard Muybridge in California. Muybridge s-a folosit de un truc ingenios pentru a putea realiza primele fotografii ale unor subiecti/personaje in miscare. Cu 12-24 de camere foto aranjate una langa alta in partea opusa unui ecran reflectorizant s-a intamplat „minunea”. Declansatoarele camerelor foto au fost actionate chiar cand calul trecea prin fata obiectivelor.

Tehnica ingenioasa a functionat pe loc. Muybridge a obtinut seturi de fotografii succesive secventiale ale mersului, trapului si galopului calulului. Odata ce fotografiile au fost publicate in strainatate, in reviste de prestigiu, s-a demonstrat ca pozitia picioarelor animalului era diferita de cea din desenele de mana realizate pana atunci.

Ca sa demonstreze tuturor acuratetea fotografiilor, acestea au fost proiectate pe un ecran enorm cu ajutorul unui proiector special gandit pentru aceasta demonstratie. Asa a aparut prima prezentare cu imagini in miscare. Evenimentul a avut loc la Asociatia de Arta San Francisco in 1880.

Muybridge, care a studiat tehnici fotografice pe placi umede, a continuat studiul miscarii pentru inca 20 de ani. Cand au aparut placile de gelatina si-a imbunatatit tehnicile foarte mult si intre 1884-1885, la invitatia Universitatii din Pennsylvania, a produs 781 fotografii secventiale ale unor animale diferite, ale unor femei si barbati implicati intr-o varietate de activitati obisnuite. In proiectele sale a fost ajutat de catre pictorul Thomas Eakins, implicat si el in studiile legate de miscare si surprinderea ei in fotografii profesioniste.

Analiza detaliata a miscarii in fotografie realizata de Muybridge a coincis in mod fericit cu studiile psihologului francez Étienne-Jules Marey pentru dezvoltarea cronofotografiei. Spre deosebire de Muybridge, care a folosit multe camere care sa poata surprinde imaginile separate succesive, detaliate, Marey a folosit doar o singura placa pentru a surprinde o secventa a miscarii complete. Asa imaginile fazelor diferite ale miscarii s-au suprapus, dar era mai usor sa vezi si sa intelegi „mersul” miscarilor, succesiunea lor fireasca. Tot Marey a fost in stare sa inregistreze viteze mai mari in timpul miscarii la intervale mai scurte decat cele deja vazute la Muybridge.

Toate rezultatele studiilor si experimentelor celor doi au contribuit la dezvoltarea studiului miscarii in fotografie si la dezvoltarea filmului modern, asa cum il stim noi astazi.

Si daca tot am amintit de film si de imagini in miscare, de fotografierea imaginilor in miscare, sa mai spunem ca fotografia a devenit parte din viata publica inca de la mijlocul secolului al 19-lea.

Fotografii profesionisti au documentat ceea ce se intampla pe campurile de lupta americane in timpul Razboiului Civil. Experimentand cu diverse metode de a expune toate fotografiile, mai multi inventatori au venit cu o solutie simpla, prin care o serie de fotografii puteau fi vazute in succesiune rapida, creandu-se iluzia miscarii. Dispozitivul purta numele de zoetrop.

In 19 octombrie 1878 s-au publicat o serie de fotografii ale unui cal in galop, asa cum am vazut deja. Zoetropul era aparatul care permita vizualizare miscarii calului. Fotografiile fusesera facute dupa ce s-a pierdut un pariu intre omul de afaceri californian Leland Stanford si colegii sai. Stanford a sustinut ca in timpul galopului, la un moment dat, toate copitele calului erau in aer. Dupa ce Muybridge a facut 12 fotografii ale calului in miscare Stanford a fost castigatorul pariului, ceea ce a prezis s-a dovedit a fi adevarat.

In 1879, Stanford a sustinut crearea unui proiector de fotografii secvential, zoogiroscop. Cu acest dispozitiv si-a proiectat fotografiile Muybridge la San Francisco anul urmator.

In 1888, la New York, Thomas Edison si asistentul sau britanic William Dickson se temeau ca altii le-o vor lua inainte in privinta dezvoltarii aparatelor foto. Asa ca au inceput sa dezvolte un aparat care putea sa inregistreze fotografii in miscare. In 1890, Dickson a dezvaluit lumii intregi kinetograful, o camera pentru filmat primitiva. Doi ani mai tarziu s-a anuntat inventarea kinetoscopului, o masinarie ciudata care putea proiecta imaginile in miscare pe un ecran special. In 1894, Edison a inceput sa proiecte filme public pe ecrane.

Francezii nu s-au lasat si in 1895 fratii Auguste si Louis Lumière au prezentat cinematograful, un proiector care putea reda 16 cadre pe secunda. Filmele proiectate erau despre miscari simple si actiuni banale, un bebelus care manca, un cal care arunca apa etc.

Primele filme sau imagini vizualizate in miscare erau banale, apropierea trenului, oameni care danseaza, animale care se jucau, producatorii de filme au inceput sa incorporeze fire epice si muzica in filmele moderne. Intre 1890 si 1927 mii de filme mute au fost produse si urmarite, din ce in ce mai sofisticate ca fir epic si ca maiestrie tehnica implicata in realizarea lor.