Iosif Berman, primul reporter fotograf pe care l-a avut presa din tara noastra

Am ajuns sa vorbim despre fotografi celebri din toata lumea, sa apreciem fotografiile unor anonimi pe retele de socializare sau sa ne uitam cu admiratie catre fotografia unor straini. Nu ne gandim insa ca avem si noi fotografi extrem de buni, care au ramas in istorie si pe care i-am uitat. Unul dintre ei este Iosif Berman. Fotograful pentru care surprinderea realitatii „pure” a fost ridicata la rang de arta.

Daca trebuie sa gasesti doar un cuvant pe care sa il folosesti ca sa il caracterizezi pe Iosif Berman acesta este daruire. Berman a stiut sa aprecieze tot ce are mai frumos si mai bun satul si taranul roman, l-a inspirat pe Geo Bogza sa devina reporter si l-a ajutat pe Dimitrie Gusti in documentarea monografiilor sale despre satele romanesti in epoca interbelica. Ii placeau… norii, surprinsi in zeci de fotografii si fotografia privita ca arta de fiecare data.

A fost primul reporter fotograf din presa romaneasca, un fotojurnalist cum ii spunem astazi, un fotograf dedicat fotografiei care a continua sa fotografieze orice ii atragea atentia pana in ultimii ani de viata. Ce l-a facut pe Iosif Berman sa isi merite locul in galeria fotografilor „de elita” din tara noastra? Incercarea lui necontenita de a aduce la viata orice fel de elemente se aflau in viata, le „incarca” cu viata autentica, fotografiile lui erau autentice si de un realism… ireal.

Viata lui Iosif incepea insa in 1892, undeva langa Suceava, in targul Burdujenilor. Era fiu de evreu, tatal sau participase la Razboiul de Independenta, si asta nu il ajuta prea mult. Nici nu avea 18 ani cand se angajase la ziare, Adevarul si Dimineata pe atunci. A incercat sa isi depaseasca conditia si sa uite de Suceava si de viata nu tocmai placuta de provincie si a ajuns la Bucuresti. A invatat tot ce a putut despre fotografie de la… fotografi ambulanti, i-a urmarit in Cernauti si in Suceava. Castiga si un concurs de fotografie si nu scapa niciun instantaneu cu adevarat interesant, fotografia tot ce prindea in deplasarile sale, oriunde.

Mai tarziu, Iosif Berman ajunge reporter fotograf atasat unui regiment, cat timp se desfasura Primul Razboi Mondial. A venit revolutia rusa si Berman era in Odessa, asa ca a pierdut pe loc clisee si munca sa de cateva zile, saptamani. La Novorosiisk isi intalneste iubirea vietii sale, viitoarea sotie, pe Raisa, se casatoreste, are o fetita, Luiza.

Trei ani, 1920-1923, Berman e corespondent pentru ziare la Istanbul. Vine la Bucuresti si e vazut cu ochi buni de toata lumea din presa nationala. In scurt timp devine trimis la Casa Regala si cunoaste totul despre familia regala si despre Peles, Scrovistea etc. Fotografiile sale erau atunci peste tot, in toate ziarele importante si ajunsesera si in National Geographic, The New York Times. Associated press, Scandinavian Newspaper Press, agentii de prestigiu, il aveau fotoreporter corespondent.

Dincolo de seriozitatea de care dadea dovada Berman, fotograful roman avea si o latura ludica, ii placea sa faca… farse. De 1 aprilie, an de an, Bucurestiul astepta farsa lui din ziare. Publica un fotomontaj interesant si indraznet pentru acea vreme, haios, in Adevarul si Dimineata. Dar nu se oprea doar la astfel de farse, facea fel de fel de „pacaleli” si apropiatilor, publicand fotografii ceva mai personale prin ziarele „de casa”.

Totul a fost bine, viata curgea normal pentru Berman pana cand guvernul Goga-Cuza inchide ziarele la care acesta muncea. Se intampla in 1937. Toata arhiva de la ziare cu pozele sale fusese confiscata imediat. S-a retras de nevoie intr-un mic atelier uitat de toata lumea de pe strada Doamnei, continuand sa trimita fotografii la The New York Times. Ca sa nu mai atraga atentia legionarilor, la indemnul lui Nicolae Iorga, isi schimba numele cu un pseudonim, I.B. Urseanu.

Din 1940, din cauza legislatiei stricte, cu accente rasiale evidente, Berman nu mai poate sa isi exercite profesia. A mai incercat sa fotografieze printre gratii la Palatul Regal, nu a fost lasat si din ziua cu pricina a renuntat total la fotografie. O boala de rinichi i-a curmat suferinta teribila, a lasat-o netratata si a murit in septembrie 1941. Ultima plata virata de The New York Times a fost folosita pentru inmormantare…

Geo Bogza, prieten si admirator al muncii sale de o viata, avea sa scrie intr-una dintre cartile sale ca Berman este primul reporter fotograf care a reusit sa reflecte viata adevarata, netrecuta prin niciun filtru, realitatea fix asa cum este ea.