Istoria fotografiei de peisaj
Fotografia de peisaj este unul dintre cele mai vechi genuri din fotografie, o forma captivanta si expresiva de arta vizuala la indemana oricui. Istoria sa nu este atat de cunoascuta printre fotografii amatori si in randul publicului larg, asa ca ne-am decis sa o abordam in articolul de astazi.
Oamenii obisnuiti si profesionistii pasionati de fotografie au fost fascinati si inspirati de peisaje inainte sa apara fotografia si toata tehnologia din spatele sau. Cel mai bun exemplu il avem in picturile care au incercat sa imortalizeze peisaje superbe din jurul artistilor cu mult inainte de prima fotografie profesionista. Secolul 19 a adus tehnologia ce permitea fotografierea.
La inceputurile fotografiei de peisaj, fotografii amatori sau profesionisti au trebuit sa depaseasca multe provocari, cea mai mare fiind cea a utilizarii de subiecti statici din cauza expunerilor prea lungi care duceau la aparitia efectului de blur in imagini. De aceea primele fotografii de peisaj au fost cele cu peisaje din natura si peisaje urbane, cu multe cladiri.
Si a venit anul 1826, cand a fost facut prima fotografie de catre Joseph Nicéphore Niépce, expunerea necesara pentru acea fotografie durand pana la opt ore. De abia peste 10 ani Louis-Jacques-Mandé Daguerre a inventat Dagherotipul si a reusit sa fotografieze un om, dar dintr-un pur accident.
Boulevard du Temple a fost cel mai bun exemplu de fotografie asa-zisa de peisaj cu o multime de constrangeri impuse de tehnologia primitiva din acele vremuri. Durata expunerii pentru fotografie a fost de 10 minute. Henry Fox Talbot a fost un alt fotograf care a avut un rol decisiv in istoria fotografiei, dar si a fotografiei de peisaj, din 1835 inovatiile sale au ajutat la conturarea fotografiei moderne de peisaj incetul cu incetul.
Cand camerele foto au fost accesibile maselor, cu performante mai bune si preturi bune, a inceput sa se dezvolte si Pictorialismul, un curent interesant in fotografie ce permitea manipularea fotografiilor cu tehnici specifice de expunere prelungita sau miscari care sa imite pictura impresionista. Pe atunci se credea ca expresia artistica depasea procesele mecanice.
Charles Fontayne si William S. Porter realizau in aceeasi perioada dagherotipuri panoramice pentru malurile apelor cu foarte multe informatii vizuale.
Edward Steichen a avut o contributie importanta in fotografia de peisaj, in 1904 a realizat fotografia „Lumina Lunii: Iazul”. Fotografiile sale erau mai degraba juxtapuneri de fotografii si ceva tehnici din pictura adaugate pentru un efect inedit.
Din secolul 20 fotografia de peisaj a fost propulsata si promovata de fotografi americani cu experienta, acestia avand si suficient de multe peisaje la dispozitie. Ansel Adams e numele legat pentru totdeauna de fotografia de peisaj profesionista, el a realizat numeroase fotografii de peisaj unice, alb-negru, in zona raurilor, canioanelor marete. Alt nume importat e Edward Weston care trata fotografia mai degraba din perspectiva artistica. William Henry Jackson s-a identificat si el cu fotografia de peisaj, fotografiile sale fiind realizate in vestul Americii.
Odata cu aparitia automobilelor in lume fotografii puteau sa exploreze peisaje si mai interesante aflate mai departe de zona in care locuiau. Robert Frank sau Lee Friedlander, Stephen Shore si Joel Sternfeld au reusit sa se identifice si ei cu fotografia de peisaj realizata de acum si in alte locuri decat zona natala. Britanicul Peter Henry Emerson a publicat chiar si albume foto cu diverse fotografii de peisaj in 1856, 1895.
Printre pionierii fotografiei de peisaj se numara cu siguranta si Carleton Watkins. Fotograf american pasionat de natura si de peisaje, acesta a reusit sa fotografieze Valea Yosemite din multiple unghiuri si perspective, avand fotografii de peisaj profesioniste fascinante. Imogen Cunningham poate fi adaugat pe aceasta lista, membru al f/64 Group, grup ce isi propunea sa obtina perfectiunea in orice fel de fotografie.
Alte nume mari din istoria fotografiei de peisaj ar fi Michael Kenna, Hiroshi Sugimoto, Luigi Ghirri.
Dupa Primul Razboi Mondial, datorita avansului rapid al tehnologiei ce permitea obtinerea fotografiei color am ajuns sa vedem si primele fotografii de peisaj color. Primul care avea sa popularizeze fotografia color de peisaj a fost Eliot Porter, care a fotografia pasari si paduri in estul SUA pe la mijlocul anilor 1930. S-a folosit de un Kodachrome, dar a adus si tehnici chimice speciale pentru a putea fi folosit filmul si in medii intunecate si complicate cum erau padurile.
Al Doilea Razboi Mondial si complexitatea obtinerii fotografiilor color de peisaj au facut ca dezvoltarea acestui tip de fotografie sa nu fie posibila pana spre anii 1960. Galen Rowell si expeditiile sale montane, dezvoltarea filtrului cu densitate graduala a permit evolutia rapida a fotografiei de peisaj. Intre 1965 si 1985 au aparut foarte multi fotografi profesionisti care au imbratisat fotografia de peisaj color, nume mari precum Ray Atkeson, Philip Hyde, David Muench, Ross Hamilton.
Jumatatea secolului 20, expansiunea fotografiei de peisaj incepea sa sfideze orice fel de narativ simplu al stilistii evolutive.
Revenind asupra tehnologiei folosite, primele camere foto pentru fotografia de peisaj erau niste cutii din lemn cu un material sensibil la lumina, dar dupa ceva inovatii in domeniu camerele au devenit si mai bune si permiteau si vizualizarea imaginilor din fata obiectivelor rudimentare la inceput. Mai tarziu au aparut si formatele medii ale camerelor foto, camerele cu rolfilm 35mm, dar si camerele de mari dimensiuni.
Adevarata revolutie a fost atunci cand au aparut camerele foto digitale, cand am avut full-frame si DSLR, fiind alegeri populare pentru fotografii specializati in fotografia de peisaj.
